Tarameafrumoasa

Flora a rămas nemișcată câteva secunde, cu mâna încă sprijinită pe podeaua rece. Inima îi bătea atât de tare încât o auzea în urechi. Simbolul

Inima mi-a început să bată atât de tare încât o simțeam în gât. Andrei nu trebuia să fie acolo. Îi spusesem că merg până la

Toți au amuțit. Muzica încă se auzea încet din curte, dar nimeni nu mai râdea. Se auzea doar respirația mea sacadată și șoaptele neliniștite ale

Andrei Dumitrescu a deschis ochii a doua oară abia spre prânz. Febra îi mai scăzuse. Se uita direct la Maria, de parcă încerca să-i citească

…a privit în tăcere câteva secunde, apoi s-a întors spre mine. Nu era milă în ochii lui. Era… surpriză. Și ceva ce nu știam să

Băiatul a tras aer în piept, ca și cum se pregătea să sară în apă rece. „Mă cheamă Vlad”, a spus. „Andrei… era tata.” Cuvântul

…Înăuntru nu era nici pește, nici marfă pierdută, nici vreun lucru de vândut la negru, cum își imaginase pentru o clipă. Era liniște. O liniște

Bătaia în ușă a fost scurtă, hotărâtă. Nu sonerie. Nu ezitare. Bărbatul s-a încruntat. — Cine mai e și la ora asta? Amanta și-a ridicat

M-am oprit din mers. Aveam farfuria cu friptură în mână. Am pus-o încet pe masă. Mi-am șters mâinile de șorț și, pentru prima dată în

Maria nu a spus nimănui ce văzuse în acea zi. Stătea pe banca din fața casei, cu mâinile în poală, și privea drumul prăfuit. În

…S-ar putea să împartă mult mai mult decât își imagina. Am ținut dosarul în mâini câteva minute bune. Hârtia avea mirosul acela vechi, de acte

… Am închis ochii o clipă. Durerea din picior pulsa, dar nu era nimic pe lângă ce simțeam în piept. — Da, am spus încet.