Tarameafrumoasa

Emilia a simțit cum i se taie respirația. — Poftim? a întrebat, sigură că a auzit greșit. Ion n-a zâmbit. N-a făcut niciun pas în

S-a oprit în fața unei porți vopsite cu albastru, scorojită pe margini. Din curte se auzea un câine lătrând și zgomotul unei cratițe lovite ușor

„Mamă… am venit acasă.” Cuvintele au căzut între ei ca o farfurie spartă pe gresie. Femeia a clipit de câteva ori, de parcă n-ar fi

Colonelul Ionescu a intrat în sală exact în momentul în care Maria a rostit acele cuvinte. Nu țipa. Nu plângea. Nu părea speriată. Era calmă,

Pașii ei s-au oprit în pragul salonului. Elena a simțit-o înainte să o vadă. Aerul s-a schimbat. Parcă devenise mai greu de respirat. Radu a

Vocea lui Alexandru nu mai avea nimic din siguranța de mai devreme. Era spartă. Nesigură. Matei nu s-a dat înapoi. — Ai auzit bine. Dacă

Stătea în prag, în tricou șifonat, cu părul vâlvoi și o față care spunea clar că viața îl lovise din plin în ultimele zece minute.

În clipa în care am scos legitimația, aerul din birou s-a schimbat. Nu brusc. Nu dramatic. Ci ca înainte de o furtună adevărată, când până

Andrei și-a încleștat pumnii, dar nu și-a desprins privirea de pe femeia care tocmai își apăra demnitatea. În adâncul sufletului său, simțea cum se rupe

În seara aceea, Ana n-a plâns. A rămas mult timp la masa din bucătărie, cu lumina slabă aprinsă, ascultând zgomotul televizorului din sufragerie și râsetele

Robert a strâns mâinile ei mici în palmele lui mari. Tremurau. — E în regulă, a spus încet. E doar un pahar. Ana l-a privit

Am simțit cum mi se taie picioarele. M-am așezat pe scaun fără să-mi dau seama, cu dosarul strâns la piept ca pe un copil. Ilie.