Multe dureri și boli moderne apar din cauza sedentarismului. Se pare că un job ce presupune statul la birou este scuza perfectă pentru lipsa de mișcare. Însă, nu există niciun motiv ca, la sfârșitul orelor de program, să nu includem plimbarea în activitățile noastre. Nu este greu să îți dai seama cât de sănătoase sunt exercițiile fizice, plimbarea pe jos sau mersul pe bicicletă. Numeroase studii confirmă această idee. S-a dovedit științific că mișcarea fizică moderată, timp de cel puțin 45 de minute pe zi, îmbunătățește imunitatea și reduce numărul zilelor de boală cu 50%.
Pe lângă doza zilnică de sănătate, mișcarea ne ajută să ne menținem supli. Rezultatele unui studiu efectuat de Universitatea Tufts din Boston, SUA, au arătat că adulții supraponderali au niveluri ridicate de colesterol deși urmau, la acel moment, o dietă cu un conținut scăzut de grăsimi.
O dietă rațională, mai puțin bogată în lipide, ne ajută să avem un sistem imunitar funcțional. Pe lângă mișcarea în natură și regimul alimentar bogat în nutrienți, plantele medicinale vin să completeze formula sănătății și tabloul stării generale bune. Planta de astăzi, crețușca, ajută organismul să se elibereze de toxine și reziduuri, ameliorând anumite dureri. Mai multe despre crețușcă în următoarele rânduri.
„De la lume adunate și iarăși la lume date”
Crețușca (Filipendula ulmaria) este o plantă cu înălțime de peste un metru, cu tulpină verticală, roșiatică. Are frunze divizate în foliole dințate și flori plăcut parfumate de culoare alb-crem, așezate în partea superioară. Fructele au forma unor biluțe, sunt verzi, spiralate și au miros specific. Crește în special în zone umede, unde formează colonii. Înflorește din iunie până la sfârșitul lui august.
În scop terapeutic, se folosesc vârfurile înflorite și planta întreagă fără părțile lemnoase. Compușii bioactivi sunt: heterozide flavonice, heterozide de acizi fenolici, tanin, ulei esențial bogat în salicilat de metil și aldehidă salicilică. Acești compuși conferă plantei o acțiune salutară, derivații salicilați fiind precursorii aspirinei. Planta are proprietăți antiinflamatoare, analgezice, antispasmodice, antireumatismale, diuretice.
Fiind plină de virtuți tămăduitoare, este recomandată pentru diverse afecțiuni. Grație rolului său diuretic, florile proaspete sau uscate (nu mai vechi de un an) de crețușcă elimină masiv acidul uric. De aceea, sunt folosite în cazul gutei, pentru dureri reumatice, în arterioscleroză sau pentru combaterea celulitei. Unele studii asupra plantei au arătat că, în combinație cu coacăzul negru, crețușca poate fi un tratament de fond contra reumatismului cronic. Este bună, în general, în toate afecțiunile provocate de supraîncărcarea organismului cu elemente reziduale.
Crețușca este o plantă indicată pentru atenuarea durerilor articulare. Ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut, ca diuretic și diaforetic, se asociază cu coajă de salcie. Ea reduce aciditatea gastrică și scade nivelul de aciditate din organism. Are proprietăți astringente, conține tanin, fiind folosită pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. Este indicată în incontinențe. Crețușca este un bun tonic cardiac și dilată vasele de sânge. Are proprietăți antispasmodice și sedative în durerile urinare. Planta este utilizată și în diete pentru slăbit deoarece facilitează eliminarea renală a apei și resoarbe unele edeme cu manifestări dureroase.
Crețușca – remedii terapeutice
Uz intern
• Infuzie din crețușcă simplă: La 1 l de apă fierbinte se pun 10-30 g de plantă. Se infuzează 10 minute și se beau 3-4 căni pe zi.
• Infuzie din crețușcă concentrată: La 1 l de apă fierbinte se pun 50 g de flori proaspete sau uscate. Se infuzează 10 minute și se beau 3 căni pe zi.
Atenție! Nu se prepară decoct din plantă pentru că prin fierbere se distrug salicilații.
• Tinctură de crețușcă: Se macerează 50 g flori proaspete în 50 g alcool de 40 de grade pentru 12 ore. Se filtrează și se consumă 1-2 lingurițe pe zi. Tratamentul se poate prelungi pe durata unui an.
Uz extern
Pentru dureri reumatismale, răni, ulcere se aplică comprese cu infuzie concentrată. Pentru dureri reumatismale se utilizează și cataplasme calde cu flori infuzate.
Contraindicații: Hipersensibilitate la salicilați.
De-a lungul timpului… Crețușca era o plantă cunoscută și studiată de botaniștii medievali. Virtuțile sale formidabile au fost descoperite cu adevărat abia în timpul Renașterii. Medicul și botanistul flamand Rembert Dodoens nota în „Ierbar medieval” despre calitățile plantei în vindecarea dizenteriei. „Teoria semnăturilor” vine cu ideea că această plantă vindecă bolile cauzate de statul prea mult în locuri umede deoarece ea crește în apă.
În secolul al XIX-lea, biologii și chimiștii acelor vremuri au efectuat o serie de cercetări ale proprietăților crețușcăi și ale altor plante, printre care scoarța de salcie și Gaultheria procumbens (plantă înrudită cu afinul). Din toate a fost izolată substanța chimică de bază, salicina sau salicilatul de metil. Pornind de la acidul salicilic, Felix Hoffmann, chimist elvețian, a elaborat în 1897, acidul acetilsalicilic, ce intră în componența aspirinei.