Vocea lui Alexandru nu mai avea nimic din siguranța de mai devreme. Era spartă. Nesigură. Matei nu s-a dat înapoi. — Ai auzit bine. Dacă
Vocea lui Alexandru nu mai avea nimic din siguranța de mai devreme. Era spartă. Nesigură. Matei nu s-a dat înapoi. — Ai auzit bine. Dacă
Stătea în prag, în tricou șifonat, cu părul vâlvoi și o față care spunea clar că viața îl lovise din plin în ultimele zece minute.
În clipa în care am scos legitimația, aerul din birou s-a schimbat. Nu brusc. Nu dramatic. Ci ca înainte de o furtună adevărată, când până
Andrei și-a încleștat pumnii, dar nu și-a desprins privirea de pe femeia care tocmai își apăra demnitatea. În adâncul sufletului său, simțea cum se rupe
În seara aceea, Ana n-a plâns. A rămas mult timp la masa din bucătărie, cu lumina slabă aprinsă, ascultând zgomotul televizorului din sufragerie și râsetele
Robert a strâns mâinile ei mici în palmele lui mari. Tremurau. — E în regulă, a spus încet. E doar un pahar. Ana l-a privit
Am simțit cum mi se taie picioarele. M-am așezat pe scaun fără să-mi dau seama, cu dosarul strâns la piept ca pe un copil. Ilie.
După ce ușa s-a închis, Mihai nu s-a dus în bucătărie, așa cum făcea de obicei. Nici nu și-a lăsat geaca pe cuier. S-a oprit
Maria a stat o vreme privind cheile în palmă. Nu avea nicio idee ce puteau deschide, dar inima îi bătea repede, de parcă trupul ei
Pașii s-au auzit clar pe alee. Apăsați. Siguri. Soneria a sunat o singură dată. Adrian s-a uitat la mine de parcă vedea o străină. Lidia
Cuvintele mele au căzut greu, ca o ușă trântită. Radu a clipit de câteva ori, încă sigur pe el, convins că blufez. A râs scurt,
Inima îi bătea atât de tare, încât avea impresia că se aude în tot apartamentul. A făcut un pas înainte, apoi încă unul, cu genunchii