Tarameafrumoasa

„Trebuie să facem ceva cu mama ta,” spunea Alina, nora Liviei, cu voce scăzută dar fermă. „Nu mai poate sta singură în casa aceea.” „Și

Maria îl privea prin umbra holului, simțind cum fiecare bătaie a inimii îi bubuie în urechi. Adrian părea relaxat, aproape fericit, cu un zâmbet pe

A doua zi, în salon era o atmosferă foarte ciudată. Vera se simțea îngrozitor și toată dimineața stătea ca pe ace, așteptând să fie chemată

Chiril a încremenit, inima îi bătea în piept ca un ciocan. Totul în el țipa: „Ce naiba e acolo?!” Dar nu se mai putea opri.

Pe ecranul telefonului se afla fotografia unui băiat de aproximativ șase ani, cu ochii albastru-verzui și zâmbetul familiar, inconfundabil – zâmbetul lui Victor. Numele de

Maria Vasilievna se aplecă încet să ridice fotografia de pe podea, dar mâinile ei tremurau. Stewardesa care se afla mai aproape o luă înaintea ei,

„Pentru eroul din autobuzul 38.” Tudor a privit nedumerit când mama i-a arătat pachetul. În plic era o scrisoare scrisă de mână și un cec

Un băiat singuratic dintr-o familie săracă devine un erou neașteptat atunci când decide să afle de ce câinele vecinei sale nu se oprește din lătrat.

A deține o mică cafenea a fost întotdeauna visul meu. Mirosul cafelei proaspăt preparate, zumzetul ușor al conversațiilor și lumina caldă a dimineții care pătrunde

Când viitoarea mea soacră, Patricia, a cerut să stea între mine și Ethan la nunta noastră, părea doar o altă mișcare exagerată dintr-o lungă listă

Când am pășit în acel adăpost, nu mă așteptam să iau o decizie care să-mi coste căsătoria. Dar în momentul în care m-am așezat în

Soarele abia răsărea dintre munții care înconjurau mica gospodărie unde trăia Ivan Petrovici, un bărbat de șaptezeci de ani care își dedicase întreaga viață pământului.