Mă numesc Oleksandr, am 55 de ani și în prezent trăiesc singur.
Am un fiu, dar este deja adult și locuiește separat, iar soția mea
– Marta – a murit acum câțiva ani. A fost o femeie minunată, dar cancerul nu a ținut cont de asta.
Vara trecută, fiul meu a început o relație cu o fată. O cheamă Irina și îmi place. Iar de curând, fiul meu mi-a spus că intenționează să-i ceară mâna.
Deși mă bucur pentru fericirea lui, nu am deloc posibilitatea să-l ajut financiar sau măcar să-i ofer un cadou potrivit pentru nuntă.
M-am gândit mult și, în cele din urmă, am decis să trec casa pe numele fiului meu și să fie acesta cadoul lui.
Ei vor putea locui acolo, să-și organizeze viața, să renoveze, iar după moartea mea să rămână în acea casă și să aibă un cămin decent.
Am decis să mă sfătuiesc cu vecinii, dar ei s-au opus categoric. M-au convins că fiul meu oricum știe că locuința îi va rămâne, așa că nu are rost să i-o dau mai devreme decât e necesar.
Un prieten chiar s-a oferit să-mi împrumute niște bani pentru un alt cadou, iar eu să-i înapoiez când voi avea ocazia.
Am hotărât să nu-mi schimb părerea. Este fiul meu și vreau tot ce e mai bun pentru el, așa că am strâns actele și am mers la notar.
Mi-a fost repartizat un băiat tânăr, care m-a ascultat și m-a întrebat imediat dacă am pe cineva la care să locuiesc sau măcar un garaj ori un șopron în curte.
Nu am înțeles de ce întreabă, dar apoi am auzit mai multe povești înfiorătoare despre copii care și-au lăsat părinții fără acoperiș deasupra capului, iar aceștia nu au putut face nimic, pentru că legal casa nu le mai aparținea.
Așa că m-am întors trist acasă și am mers la vecinul care-mi oferise anterior ajutorul, ca să accept propunerea lui și să împrumut bani. Vecinul s-a mirat că am fost convins până la urmă.
Am încredere în fiul meu și cred că nu mi-ar face așa ceva, dar oamenii au dreptate – mai bine să fii prevăzător, ca să nu ajungi pe drumuri la bătrânețe. Acum locuim toți împreună și se pare că ne înțelegem. Iar casa, oricum, tot fiului meu îi va rămâne.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.