Andrei Dumitrescu a deschis ochii a doua oară abia spre prânz. Febra îi mai scăzuse. Se uita direct la Maria, de parcă încerca să-i citească
Andrei Dumitrescu a deschis ochii a doua oară abia spre prânz. Febra îi mai scăzuse. Se uita direct la Maria, de parcă încerca să-i citească
…a privit în tăcere câteva secunde, apoi s-a întors spre mine. Nu era milă în ochii lui. Era… surpriză. Și ceva ce nu știam să
Băiatul a tras aer în piept, ca și cum se pregătea să sară în apă rece. „Mă cheamă Vlad”, a spus. „Andrei… era tata.” Cuvântul
…Înăuntru nu era nici pește, nici marfă pierdută, nici vreun lucru de vândut la negru, cum își imaginase pentru o clipă. Era liniște. O liniște
Bătaia în ușă a fost scurtă, hotărâtă. Nu sonerie. Nu ezitare. Bărbatul s-a încruntat. — Cine mai e și la ora asta? Amanta și-a ridicat
M-am oprit din mers. Aveam farfuria cu friptură în mână. Am pus-o încet pe masă. Mi-am șters mâinile de șorț și, pentru prima dată în
Maria nu a spus nimănui ce văzuse în acea zi. Stătea pe banca din fața casei, cu mâinile în poală, și privea drumul prăfuit. În
…S-ar putea să împartă mult mai mult decât își imagina. Am ținut dosarul în mâini câteva minute bune. Hârtia avea mirosul acela vechi, de acte
… Am închis ochii o clipă. Durerea din picior pulsa, dar nu era nimic pe lângă ce simțeam în piept. — Da, am spus încet.
…Camera s-a umplut de o liniște tăioasă. Televizorul încă mergea, dar nimeni nu-l mai auzea. Tata s-a ridicat brusc. — Ce înseamnă asta? Raluca și-a
Am mers încet pe trotuarul ud, cu gemenii adormiți în cărucior, în timp ce vântul de toamnă îmi înțepa obrajii. Bucureștiul era plin de lumini
Domnul Dumitrescu nu i-a răspuns. A trecut pe lângă Andrei ca și cum nici n-ar fi existat. Pașii lui erau calmi, dar fiecare pas părea